VAGOTONÍE s. f. tulburare neurovegetativă caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos autonom dirijat de penumogastric. (< fr. vagotonie) Vezi definitia »

METACROMÍE s.f. Decalcomanie. [Gen. -iei. / < fr. métachromie]. Vezi definitia »

UNGHIULÁȚIE s. f. 1. unghi de cuprindere al unui obiectiv fotografic; apertură (3). 2. (cinem.) operație prin care se stabilesc locul și obiectivele aparatului pentru filmarea unei secvențe. (după fr. angulation) Vezi definitia »

CAȘEXÍE s.f. Boală manifestată prin slăbirea întregului organism și printr-o insuficiență funcțională a unor organe. [Gen. -iei. / < fr. cachexie, cf. gr. kakos – rău, hexis – stare]. Vezi definitia »

SUMÁȚIE s. f. 1. (mat.) operația prin care se face suma mai multor cantități; adunare a mai multor factori. 2. apariția unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive; ediție latentă. (după fr. sommation) Vezi definitia »