ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia. Vezi definitia »

HIPSOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. (< fr. hypsographie) Vezi definitia »

SCHELĂRÍE, schelării, s. f. 1. Scheletul unei construcții, al unui sistem tehnic etc. 2. Totalitatea schelelor folosite la executarea sau la repararea unei construcții. – Schelă + suf. -ărie. Vezi definitia »

PROLONGÁȚIE, prolongații, s. f. (Muz.) Poziție a unei note care, făcând parte dintr-un acord, se continuă și în acordurile următoare. – Din fr. prolongation, lat. prolongatio. Vezi definitia »

zoomorfíe s. f., art. zoomorfía, g.-d. zoomorfíi, art. zoomorfíei Vezi definitia »