PRISÓS, prisosuri, s. n. 1. Ceea ce depășește necesarul, ceea ce întrece o anumită limită; prisosire, prisosință, prisoseală, surplus, excedent; p. ext. belșug, abundență. ◊ Loc. adj. și adv. De prisos = (care este) în plus; p. ext. (care este) inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. Cu prisos = în plus; din plin, din belșug. 2. (La pl.; înv. și reg.) Teren agricol care prisosea moșierului și pe care acesta îl arenda țăranilor. – Din ngr. perissós. Vezi definitia »

scaieciós, scaiecióși, s.m. (reg.) pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, bărbia neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in; inăriță. Vezi definitia »

SENTENȚIÓS, -OÁSĂ, sentențioși, -oase, adj. (Despre stil, ton, fraze etc.) Care conține multe sentințe (2), maxime; p. ext. care are caracter, ton de sentință. ♦ (Despre oameni) Care se exprimă prin sentințe, prin maxime; p. ext. care folosește un ton emfatic; afectat, grav, pretențios. [Pr.: ți-os] – Din fr. sentencieux, lat. sententiosus. Vezi definitia »

GRAFITÓS, -OÁSĂ, grafitoși, -oase, adj. Care conține grafit, cu aspect de grafit. – Din fr. graphiteux. Vezi definitia »

SELENIÓS adj. acid ~ = acid bibazic, sub formă de cristale incolore. (< fr. sélénieux) Vezi definitia »