CIRCUMLOCUȚIÚNE s.f. v. circumlocuție. Vezi definitia »

SÍNE pron. refl. (Forma accentuată de acuz. pers. 3 pentru toate genurile și numerele; uneori întărit prin „însuși”) 1. (Precedat de prep. „pe” sau înv. „pre”, având funcție de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede. 2. (Precedat de prepoziții, are funcție de atribut, de complement indirect sau de complement circumstanțial) Păstrează totul pentru sine însăși. ◊ Expr. De la sine = fără ajutorul sau intervenția cuiva, prin propriile forțe; din proprie inițiativă. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etc.) = în propria conștiință, în gând. – Lat. se (după mine, tine). Vezi definitia »

LINCȚIÚNE s.f. (Liv.) Lingere, sugere. [Pron. -ți-u-. / < lat. linctio]. Vezi definitia »

CRUDICIÚNE, crudiciuni, s. f. (Reg.) Aliment care se mănâncă crud. – Crud + suf. -iciune. Vezi definitia »

VOLIȚIÚNE, volițiuni, s. f. (Psih.) Act de voință. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. volition. Vezi definitia »