méșcă, méști, s.f. (reg.) lemn de zdrobit strugurii; bătător de lapte, brighidău. Vezi definitia »

BUTONIÉRĂ, butoniere, s. f. Tăietură mică într-o stofă, într-o pânză etc., ale cărei margini sunt bine întărite (și în care se încheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se înfige o floare, o insignă etc. [Pr.: -ni-e-] – Fr. boutonnière. Vezi definitia »

FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică. Vezi definitia »

CONTRAFÚGĂ s. f. (muz.) fugă inversată. (< it. contrafuga) Vezi definitia »

ZIBÉTĂ s.f. Mamifer carnivor cu părul cenușiu, pătat cu negru, care trăiește în Africa. [< fr. zibeth]. Vezi definitia »