sílă (-le), s. f. – 1. (Înv.) Forță, putere, potență. – 2. (Înv.) Forțe armate. – 3. (Înv.) Minune, miracol. – 4. Forță, violență. – 5. Constrîngere. – 6. Dezgust, aversiune, scîrbă. – Mr., megl. silă. Sl. (bg.) sila „putere” (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 344). – Der. sili, vb. (a obliga, a constrînge, a forța; a presa; a viola, a asupri; a se strădui, a-și da silința; a face tot posibilul), din sl. siliti, bg. siljă; silință, s. f. (forțare, sîrguință; rîvnă); nesilit, adj. (voluntar, spontan); silitor, adj. (sîrguincios, harnic); silnic, adj. (înv., puternic; înv., autoritar, violent; constrîns, obligat; dezagreabil, penibil), din sl. silĭnikŭ; silnică, s. f. (plantă, Glechoma hederacea); silnicesc, adj. (înv., impus, obligat); silnicește, adv. (prin forță); silnici, vb. (a constrînge, a violenta); silnicie, s. f. (violență); silui, vb. (a viola), din sl. silovati, silują; siluitor, s. m. (violator); nesiluit, adj. (liber, voluntar); năsălnic, adj. (Mold., violent, brutal, nepoliticos); năsălnicie, s. f. (Mold., violență). Vezi definitia »

poghibálă, poghibále, s.f. (reg.) 1. om de nimic, om rău, pușlama, secătură, derbedeu; ștrengar. 2. om slab sau vită slabă. 3. lighioană, dihanie. 4. rămășiță de la snopii de cereale fără spic. Vezi definitia »

INCANDESCÉNȚĂ s. f. stare a unui corp care emite lumină având o temperatură ridicată. ♦ lampă cu ~ = lampă în care lumina este produsă de un filament adus la incandescență cu ajutorul unui curent electric. (< fr. incandescence) Vezi definitia »

RĂMĂȘEÁLĂ, rămășeli, s. f. (Reg.) Rămășag. – Rămăși + suf. -eală. Vezi definitia »

PULVERÍNĂ s. f. pulbere neagră cu granule foarte fine, folosită ca exploziv și pentru artificii. (< fr. pulvérin) Vezi definitia »