scorțolínă, scorțolíne, s.f. (reg. și fam.) femeie de moravuri ușoare. Vezi definitia »

CARIOPLÁSMĂ s. f. masă protoplasmatică vie din nucleul celular; nucleoplasmă. (< fr. caryoplasme) Vezi definitia »

STANÍNĂ s.f. Sulfură naturală de staniu, fier și cupru; stanit. [< fr. stannine]. Vezi definitia »

CORNÍȘĂ s. f. 1. partea superioară, ornamentată, a zidului unei construcții, pe care se sprijină acoperișul. 2. mulură proeminentă care înconjură un antablament, o mobilă etc. 3. partea superioară, ieșită în afară, a unui versant sau a unui perete stâncos; pantă abruptă. ◊ acumulare de zăpadă depusă de vânt în formă de streașină, care prelungește o pantă sau chiar acoperișul diverselor construcții. (< fr. corniche) Vezi definitia »

bioluminescénță / bioluminiscénță (bi-o-) s. f., g.-d. art. bioluminescénței / bioluminiscénței Vezi definitia »