VANDRÚG, vandrugi, s. m. Lemn rotund, lung de 3-4 m și despicat în două, folosit la susținerea pereților unei mine. – Din germ. Wanddruck. Cf. drug. Vezi definitia »

TEFELÚG, tefeluge, s. n. Tăvălug. – Et. nec. Cf. tăvălug. Vezi definitia »

neprieteșúg s.n. (înv.) lipsă de prietenie; dușmănie, ostilitate; vrajbă; conflict. Vezi definitia »

pilúg², pilúge, s.n. (reg.) 1. pisălog (de la piua de postav). 2. unealtă casnică de pisat; pisălog, pisălău, pisător, nilog. 3. băț lung, rotund și gros pentru zdrobit boabele, semințele în piuă. 4. băț lung, rotund și gros cu crestături la un capăt, cu care se bate brânza în putinei. 5. picior, proteză de lemn a unui picior. 6. (fam.; în expr.) a tunde pilug = a tunde până la piele. Vezi definitia »

-FÚG elem. „care alungă, respinge”. (< fr. -fuge, cf. lat. fugus) Vezi definitia »