HIPERMÉTRU s.m. Vers antic având o silabă în plus față de măsura normală. [< fr. hypermètre, cf. gr. hypermetros]. Vezi definitia »

CÍFRU s. n. 1. vocabular criptografic în care cuvintele sunt înlocuite prin cifre; sistem de semne convenționale în comunicări secrete. 2. încuietoare secretă care se deschide cu ajutorul unui mecanism bazat pe o combinație de litere sau de cifre; combinația semnelor. (< fr. chiffre) Vezi definitia »

ANEMOMÉTRU s.n. Instrument de măsurat viteza gazelor în conducte, a vântului, a unui avion în raport cu aerul. [< fr. anémomètre]. Vezi definitia »

áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

TENSIOMÉTRU s. n. 1. aparat în tensiometrie. 2. sfigmomanometru. 3. instrument pentru măsurarea deformărilor unui corp supus la tensiuni exterioare. (< fr. tensiomètre) Vezi definitia »