-MÉTRU² elem. metr¹(o)-. () Vezi definitia »

TOPOCÉNTRU s.n. (Astr.) Locul de observație ca punct de origine. [Et. incertă]. Vezi definitia »

MEZOGÁSTRU s. n. regiune mijlocie a abdomenului. (< fr. mésogastre) Vezi definitia »

GRIDDIPMÉTRU, griddipmetre, s. n. (Elt.) Aparat compus dintr-un undametru cu absorbție și cu oscilator calibrat în frecvență. – Din engl. grid-dip meter. Vezi definitia »

RÓSTRU¹ s. n. 1. (ant.) pinten la prova navelor de luptă, cu care se spărgea bordajul navelor inamice. 2. tribuna oratorilor în forul roman, împodobită cu prore de corăbii capturate în războaie. 2. (bot., anat.) prelungire în formă de cioc la partea terminală a unui organ, prelungire cartilaginoasă a botului unor pești. ◊ trompă alungită la unele insecte. (< fr. rostre, lat. rostrum) Vezi definitia »