OSUÁR s.n. v. osuariu. Vezi definitia »

VELÁR, -Ă adj. Consoană velară (și s.f.) = care se produce prin apropierea bazei limbii de vălul palatului; gutural. [< fr. vélaire]. Vezi definitia »

LABIOVELÁR, -Ă, labiovelari, -e, adj. (Despre consoane) A cărei articulare se realizează concomitent prin rotunjirea buzelor și atingerea limbii de vălul palatului. ◊ (Substantivat, f.) În cuvântul latinesc „aqua”, qu este o labiovelară. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. labiovélaire. Vezi definitia »

GEMIPÁR, -Ă adj. care poartă muguri. (< fr. gemmipare) Vezi definitia »

pixidár, pixidári, s.m. (înv.) ostaș pedestru purtător de suliță. Vezi definitia »