FENOMENALÍSM s.n. Concepție filozofică idealist-agnostică care susține că esența obiectelor este incognoscibilă, cunoașterii omenești fiindu-i accesibile numai manifestările exterioare ale lucrurilor, fenomenelor. V. agnosticism. [Var. fenomenism s.n. / < germ. Phänomenalismus, rus. fenomenalizm, fr. phénoménalisme]. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. Curent și teorie decadente, care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. – Din atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »

BILINGVÍSM s. n. situație a unui vorbitor bilingv. (< fr. bilinguisme) Vezi definitia »

DEVIAȚIONÍSM s. n. atitudine de deviaționist. (< fr. déviationnisme) Vezi definitia »

ALOMORFÍSM s.n. Alomorfie. [Cf. engl. allomorphism]. Vezi definitia »