HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »

APĂRÍE s. f. Apă multă (de obicei vărsată sau căzută pe jos); apăraie. – Apă + suf. -ărie. Vezi definitia »

MONOFAGÍE s.f. (Biol.) Proprietate a unor paraziți de a se dezvolta pe o singură plantă gazdă. [Gen. -iei. / < fr. monophagie, cf. gr. monos – unic, phagein – a mânca]. Vezi definitia »

LARINGECTOMÍE, laringectomii, s. f. (Med.) Incizie, extirpare a laringelui. – Din fr. laryngectomie. Vezi definitia »

AERODENTALGÍE s. f. sindrom dureros dentar, la mari înălțimi. (< engl. aerodentalgie) Vezi definitia »