retranscríe (a ~) (re-tran-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retranscríu, 2 sg. retranscríi, 1 pl. retranscríem, 2 pl. retranscríeți, imperf. 3 sg. retranscriá; conj. prez. 3 să retranscríe; ger. retranscriínd (-scri-ind); part. retranscrís Vezi definitia »

cățúie (cățúi), s. n. – Vas în care se ard mirodenii. – Var. mr. căție. Ngr. ϰατσί „făraș” (Cihac, II, 645; Bogrea, Dacor., IV, 798); cf. alb. katsi(jë), sl. kacija „foc”. La încercările lui Pușcariu de a explica acest cuvînt prin lat. (*cață din lat. cyatus ‹ gr. ϰυάθειον, Pușcariu 320, cf. it. cazzo, sp. cazo; lat. *quatium, Lat. ti, 40) a renunțat însuși autorul în DAR. Nu pare mai probabilă der. din lat. cattia (Iordan, BF, VI, 174). Vezi definitia »

BIOMETRÍE s.f. Metodă de cercetare a fenomenelor biologice prin măsurători efectuate asupra ființelor vii. [< fr. biométrie, cf. gr. bios – viață, metron – măsură]. Vezi definitia »

ACCELERÁȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiúne s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis. Vezi definitia »

VEGETÁȚIE s.f. 1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio]. Vezi definitia »