RINOFONÍE s.f. (Med.) Rinolalie. [Gen. -iei. / cf. it. rinofonia]. Vezi definitia »

ADENOPATÍE s.f. (Med.) Nume dat în general oricărei boli a glandelor sau a ganglionilor limfatici. [Gen. -iei. / < fr. adénopathie, cf. gr. aden – glandă, pathos – boală]. Vezi definitia »

DISCRAZÍE s. f. 1. tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ◊ tulburare în coagularea sângelui. 2. constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. (< fr. dyscrasie) Vezi definitia »

hirotoníe (hirotoníi), s. f. – Ridicare în rang a clericilor. – Mr. hirotonie. Ngr. χειροτονία (Murnu 28). Sec. XVII. – Der. hirotoni (var. hirotonisi), vb. (a ridica în rang un cleric), din ngr. χειροτονῶ. Vezi definitia »

OSTEOCONDROPATÍE s. f. proces de necrozare a unei porțiuni dintr-o apofiză sau epifiză. (< fr. ostéochondropathie) Vezi definitia »