hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR). Vezi definitia »

TONÉM s. n. (lingv.) fonem care se distinge doar prin ton. (< engl. tonem) Vezi definitia »

MERISTÉM s.n. (Bot.) Țesut vegetal tânăr unde au loc diviziuni rapide și numeroase ale celulelor. [< fr. méristème, cf. gr. merizein – a diviza]. Vezi definitia »

poate că ai treabă și noi te reținem! expr. (adol., iron.) hai, pleacă!, lasă-ne în pace! Vezi definitia »

BIOSISTÉM s.n. (Biol.) Grup de doi indivizi din specii diferite care conviețuiesc. [< fr. biosystème]. Vezi definitia »