cocléte (cocléți), s. m. – 1. Înveliș al alunei sau nucii, coajă, coajă de castană cu țepi (se aplică numai fructelor crescute împreună pe o singură codiță). – 2. Fire de urzeală. – 3. Plasă, împletitură în general. – 4. Postament pe patru picioare pe care se așază albia de spălat sau de frămîntat. – Var. cocleț, cotleț, cotlete, codleț, corleț. Probabil der. de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (cf. cocoli) și cu suf. – ete. Sensul 4 se datorează unei confuzii cu corlată. Cioclej, s. m. (tulpină de porumb lăsată pe cîmp), cu var. cioclod, s. m. (tulpină de porumb; miez de măr), se datorează contaminării cu ciocălău. Coincidența cu sl. kuka „cîrlig” (Cihac, II, 67), cu bg. kukulec (Conev 60) sau cu sb. kotlac (Candrea), nu este convingătoare. – Der. încocleți (var. încocleța), vb. (a prinde, a strînge, a înhăța). Vezi definitia »

TORTUOZITÁTE s. f. stare a ceea ce este tortuos. ◊ caracteristică a unor rețele de canale capilare din masa rocilor de a prezenta sinuozități și întortocheri. (< fr. tortuosité) Vezi definitia »

SONICITÁTE s.f. Ramură a fizicii care se ocupă cu transmiterea energiei mecanice în fluide prin vibrații elastice care se propagă în masa acestora. [Pl. -tăți. / < sonic + -itate]. Vezi definitia »

SPERMATOFÍTE s. f. pl. fanerogame. (< fr. spermatophytes) Vezi definitia »

MUZICALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este muzical; armonie, sonoritate. [< muzical + -itate, cf. fr. musicalité]. Vezi definitia »