SINCINEZÍE s.f. (Med.) Mișcare automată, involuntară a unui membru paralizat al corpului cu ocazia unei mișcări voluntare a unui membru sănătos. [Gen. -iei. / < fr. syncinésie, cf. gr. syn – cu, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

DAGHEROTIPÍE s.f. v. daghereotipie. Vezi definitia »

STRATEGÍE s.f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă cu conducerea tuturor forțelor armate de uscat, aer și apă, pe toată durata războiului și pe durata fiecărei campanii, organizând și conducând operațiile duse de mari grupări de forțe. 2. Știința conducerii luptei revoluționare prin determinarea direcției principale a acțiunilor și prin elaborarea planului de unire și de utilizare justă a forțelor revoluționare, a rezervelor revoluției. 3. (Fig.) Arta de a folosi cu dibăcie toate mijloacele disponibile în vederea asigurării succesului într-o luptă. [Gen. -iei. / cf. fr. stratégie, lat., gr. strategia]. Vezi definitia »

PEDOPSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care studiază bolile psihice ale copilului. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. pédopsychiatrie. Vezi definitia »

ANTRACOTERAPÍE s. f. folosirea terapeutică a carbonului. (< fr. anthracothérapie) Vezi definitia »