ATENUÁNT, -Ă adj. care atenuează. ♦ circumstanțe ĕ = împrejurări care ușurează răspunderea penală a unui inculpat. (< fr. atténuant, lat. attenuans) Vezi definitia »

DEPENDÉNT, -Ă adj. Care depinde (de cineva, de ceva); subordonat, supus, în stare de dependență economică sau politică. [< fr. dépendant]. Vezi definitia »

ECTOBIÓNT s. n. (biol.) organism fixat pe fața exterioară a corpului gazdei. (< fr. ectobionte) Vezi definitia »

DISPARÉNT, -Ă adj. Pe cale de dispariție. [< dispărea, după aparent]. Vezi definitia »

ONORÁNT, -Ă adj. care onorează (pe cineva). (< fr. honorant) Vezi definitia »