bóndră (bóndre), s. f. – (Trans. de Nord) Cîrpă, zdreanță. – Var. bandură. Săs. bändel (Drăganu, Dacor., VI, 280-2). Mai puțin probabilă supoziția lui Pascu, Beiträge, care pornește de la sl. bandura „lăută”. – Der. bondros, adj. (măscărici, persoană deghizată); bondreț, s. m. (larvă); bondrosi, vb. (a acționa stîngaci, a lucra prost); îmbondori, îmboldora, îmbodoli, îmboboli, îmboboroji, îmbondoli, îmbondosi, bodrînji, îmbondroji, vb. (a îmbrăca, a înfofoli). Vreunul din aceste cuvinte poate avea o explicație diferită, cu atît mai mult cu cît circulă în alte părți ale teritoriului rom., și este evidentă compunerea sa pe baze expresive. Din rom. trebuie să provină mag. bondrus „mascat” care, după DAR, ar explica acest cuvînt rom. Vezi definitia »

CĂRNIȘOÁRĂ s. f. Cărniță. – Carne + suf. -ișoară. Vezi definitia »

CUȘÉTĂ s. f. 1. banchetă care poate fi amenajată ca pat în cabinele de dormit de pe navă sau ale vagoanelor de tren; (p. ext.) cabină în asemenea vagoane. 2. spațiu amenajat pentru întreținerea vițeilor sau a vacilor în sistemele moderne de exploatare. (< fr. couchette) Vezi definitia »

VERMINÓZĂ, verminoze, s. f. Boală la copii, cauzată de intoxicația organismului cu produsele de dezagregare ale paraziților intestinali. – Cf. fr. vermineuse. Vezi definitia »

ȘTAMPÍLĂ s.f. 1. Piesă fixată pe un mâner și purtând gravat un semn, o inscripție sau o emblemă, care se aplică pe un act spre a-i da valabilitate; semnul astfel imprimat. 2. Semn pus pe mărfuri sau pe pielea animalelor pentru a arăta proveniența, apartenența etc.; marcă. [Var. stampilă s.f. / < it. stampiglia, cf. germ. Stempel, fr. estampille, sp. estampilla]. Vezi definitia »