DIAMAGNÉTIC, -Ă adj. (Despre substanțe) Cu însușirea de a se deplasa din regiunile cu câmp magnetic mai intens către regiunile cu câmp magnetic mai slab. [< fr. diamagnétique, cf. gr. dia – între, fr. magnétique]. Vezi definitia »

CHÍMIC, -Ă adj. Referitor la chimie. ♦ Care folosește substanțe din chimie. ◊ Creion chimic = creion cu mină violetă, a cărui urmă lăsată pe hârtie se șterge greu. [Cf. fr. chimique, it. chimico]. Vezi definitia »

ciríc, cirícuri, s.n. (reg.) 1. sfert de pogon. 2. picior de miel; ciosvârtă. Vezi definitia »

SUPRAELÁSTIC, -Ă adj., s.n. (Material) care are proprietatea de a-și reveni după întindere, a lua forma pe care este întins. [Pron. -pra-e-. / cf. it. sopraelastico]. Vezi definitia »

ORTOÉPIC, -Ă, ortoepici, -ce, adj. Care aparține ortoepiei, privitor la ortoepie. – Din fr. orthoépique. Vezi definitia »