ÎNTREȚÍNE vb. III. 1. tr. A păstra în stare bună. 2. tr., refl. A da, a asigura cuiva sau a-și asigura mijloacele de trai necesare. 3. tr. A alimenta, a susține (arderea). 4. refl. A sta de vorbă, a conversa cu cineva. [P.i. întrețín, conj. -țină. / după fr. entretenir]. Vezi definitia »

ELOCUȚIÚNE s. f. 1. fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ◊ alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. parte a retoricii care tratează problemele de stil. (< fr. élocution, lat. elocutio) Vezi definitia »

VACAȚIÚNE s.f. v. vacație. Vezi definitia »

REACȚIÚNE s.f. 1. Împotrivire politică și economică a claselor în declin față de orice manifestare a progresului social; forțele sociale reacționare, ostile progresului. 2. Noțiune de bază a ciberneticii, desemnând recepționarea de către organul de comandă a unei informații despre comportarea organului de execuție sau despre efectul acțiunii; conexiune inversă. 3. V. reacție. [Pron. -ți-u-. / < fr. réaction]. Vezi definitia »

ANTEFLEXIÚNE s. f. flexiune în direcția înainte a unui organ, a unei părți dintr-un organ. (< fr. antiflexion) Vezi definitia »