OTORÉE, otoree, s. f. (Med.) Simptom caracterizat prin scurgere de puroi din ureche, care survine, de obicei, în cursul otitei. – Din fr. otorrhée. Vezi definitia »

ABIETINÉE s. f. pl. Abietacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétinées. Vezi definitia »

CARIOFILÉE s.f.pl. Cariofilacee. [Pron. -ri-o-fi-le-e, sg. invar. / < fr. caryophyllées]. Vezi definitia »

DIATOMÉE s.f.pl. Clasă de alge monocelulare microscopice, cu cochilii de silice; (la sg.) algă din această clasă. [Pron. di-a-to-me-e, sg. invar. / < fr. diatomées, cf. gr. diatomos – tăiat în două]. Vezi definitia »

HIRUDINÉE s. n. pl. clasă de anelide hematofage, cu corpul segmentat: lipitoarea. (< fr. hirudinées) Vezi definitia »