ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

ACRIBÍE s.f. (Rar) Exactitate, rigurozitate în cercetarea științifică; conștiinciozitate. [Gen. -iei. / < fr. acribie, cf. gr. akribeia]. Vezi definitia »

PROTANDRÍE s.f. (Biol.) Proterandrie. [Gen. -iei. / < fr. protandrie]. Vezi definitia »

ECLÉZIE s.f. v. ecclesia. Vezi definitia »

BAZOFOBÍE s. f. teamă patologică de a merge, de a cădea din mers. (< fr. basophobie) Vezi definitia »