CORELÁȚIE s. f. 1. relație reciprocă între lucruri sau fenomene; interdependență. ◊ relație de reciprocitate între cuvinte sau unități sintactice, în cadrul propoziției sau frazei. 2. raport de excludere între termeni care contractează aceeași relație în mod alternativ. ◊ (mat.) transformare biunivocă prin care unui punct îi corespunde un plan, și reciproc, deci unei drepte, o dreaptă. ♦ coeficient de ~ = mărime măsurând relația de similitudine între doi factori. (< fr. corrélation, lat. correlatio) Vezi definitia »

COMINÚȚIE s. f. reducere, împărțire în mici bucăți. ◊ rupere a unui os în mici fragmente. (< fr. comminution) Vezi definitia »

ODONTOCLAZÍE s.f. Distrugere a țesuturilor dentare. [Gen. -iei. / cf. gr. odous – dinte, clasis – ruptură]. Vezi definitia »

SITOMANÍE, sitomanii, s. f. Stare patologică manifestată prin dorința de a mânca continuu. [Var.: sitiomaníe s. f.] – După fr. sitiomanie. Vezi definitia »

PROZOPOGRAFÍE s. f. 1. întocmirea de liste, lucrări, repertorii privitoare la personajele istorice de seamă dintr-o epocă dată. 2. figură de compoziție, descrierea trăsăturilor exterioare, a ținutei unui om sau animal. (< fr. prosopographie) Vezi definitia »