COMBINATÍV, -Ă adj. Cu caracter de combinare. [Cf. it. combinativo]. Vezi definitia »

REFERATÍV, -Ă adj. (Liv.) Referitor la referat. ◊ Publicație referativă = revistă de referate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

CONCLUZÍV, -Ă adj. v. conclusiv. Vezi definitia »

RELATÍV, -Ă adj. 1. Care se raportă, se referă la... ♦ Pronume (adverb sau adjectiv) relativ = pronume (adverb sau adjectiv) care se raportă la un substantiv sau la un pronume precedent; propoziție relativă (și s.f. ) = propoziție subordonată introdusă prin pronume sau adverbe pronominale relative sau nehotărâte; propoziție atributivă; timp relativ = timp care exprimă o acțiune raportată la alt moment decât cel al vorbirii. 2. Care variază (după împrejurări); evaluat, determinat cu aproximație. ♦ Valabil între anumite limite, în anumite condiții. ♦ (Fiz.) Mișcare relativă = deplasare a unui corp față de un sistem de referință mobil. 3. Care nu există decât în relație cu altceva. // adv. Aproximativ, aproape. [< fr. relatif, it. relativo, lat. relativus]. Vezi definitia »

GERMINATÍV, -Ă adj. Referitor la germinație; care poate germina. [Cf. it. germinativo, fr. germinatif]. Vezi definitia »