calgá, calgále, s.f. (înv.) locțiitor, urmaș (al hanului tătăresc). Vezi definitia »

OBLIGÁ, oblíg, vb. I. 1. Tranz. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva); a impune. 2. Tranz. și refl. A (se) îndatora. 3. Refl. A se angaja, a-și lua o sarcină, o răspundere. – Din lat. obligare, fr. obliger. Vezi definitia »

ciuciurigá vb. I (reg.) a trage de păr sau de urechi. Vezi definitia »

DELEGÁ vb. tr. a atribui cuiva calitatea de delegat; a da o delegație. (< fr. déléguer, lat. delegare) Vezi definitia »

CÓNGA s. f. 1. Dans cu ritm sincopat, inspirat din folclorul afro-cubanez. 2. Tobă de formă lungă, subțiată la extremitatea inferioară, acționată cu degetele și cu podul palmei. – Din fr. conga. Vezi definitia »