XILOLOGÍE s. f. (Silv.) Știință a lemnului care cuprinde studiul structurii sale, al naturii organice, al compoziției chimice, al proprietaților mecanice, etc., al rezistenței, al defectelor și întrebuințării, al originii sale. (din fr. xylologie) [TLF] Vezi definitia »

LIOFOBÍE s. f. proprietate a substanțelor liofobe. (< fr. lyophobie) Vezi definitia »

GEOCHIMÍE s. f. știință care studiază constituția chimică a globului terestru. (< fr. géochimie) Vezi definitia »

CHIROLOGÍE s. f. 1. arta de a se exprima cu ajutorul mișcărilor degetelor mâinii. 2. studiu științific al corelațiilor dintre mână și caracter. (< fr. chirologie) Vezi definitia »

BECHÍE s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal situată sub elicea unei ambarcații cu motor, care protejează elicea când se navighează în ape puțin adânci. – Fr. béquille [de queue]. Vezi definitia »