CARAVÁNĂ, caravane, s. f. 1. Convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe. ♦ Convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum. ♦ Grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc. Caravană sanitară. Caravană cinematografică. 2. (Reg.) Căruță sau car mare pentru transport. – Din fr. caravane. Vezi definitia »

PALATOGRÁMĂ s.f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului, în care se văd locurile atinse de limbă în timpul pronunțării unui sunet. [< fr. palatogramme]. Vezi definitia »

MICROSPOROFÍLĂ s.f. Frunză pe care se dezvoltă microsporangele. [< fr. microsporophile, cf. gr. mikros – mic, phyllon – frunză]. Vezi definitia »

VÂRLÚGĂ s. f. v. zvârlugă. Vezi definitia »

BARÉTĂ¹, barete s. f. 1. Bentiță îngustă de piele cu care se încheie un pantof. 2. Bucată îngustă de metal fixată transversal pe un obiect tot de metal (tabacheră, decorație etc.). – Fr. barrette. Vezi definitia »