NENOROCÓS, -OÁSĂ, nenorocoși, -oase, adj. Care nu are noroc, care nu are succes în ceea ce întreprinde, ghinionist, păgubaș; p. ext. care aduce nenorocire (2), nefast. – Ne- + norocos. Vezi definitia »

EMFIZEMATÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de emfizem. (< fr. emphysémateux) Vezi definitia »

trópos (-suri), s. n. – Fel, chip, mod, procedeu. Ngr. τρόπος (Tiktin; Gáldi 263). Este dubletul lui trop, s. n., din fr. trope. – Der. tropar, s. n. (imn religios), din mgr. τροπάριον (Murnu 58), sec. XVII, cf. sl. troparĭ (Vasmer, Gr., 145). Vezi definitia »

IMPETIGINÓS, -OÁSĂ adj., s. m. f. (suferind) de impetigo. (< fr. impétigineux) Vezi definitia »

Baftalos, un cuvant provenit din limba romana ,astazi fiind un argou folosit in rangul : manelistilor si aal cocalarilor . Definitieün om cu multa bafta(noroc) care la un moment data poate claca Vezi definitia »