méșter-strícă s.m. (pop.) lucrător prost, nepriceput, ageamiu. Vezi definitia »

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. Vezi definitia »

MÓRĂ s. f. (în prozodia latină) durată de pronunțare a unei silabe scurte, egală cu o optime. (< lat. mora) Vezi definitia »

INIMÚCĂ, inimuci, s. f. (Rar) Inimioară. – Inimă + suf. -ucă. Vezi definitia »

a o da în bară expr. a comite o greșeală, a face o gafă. Vezi definitia »