GÚTĂ¹ s.f. Boală provocată prin depunerea acidului uric la încheieturi și manifestată prin umflături dureroase ale acestora; podagră. [< fr. goutte]. Vezi definitia »

INTÍNĂ s. f. înveliș protector intern al grăuntelui de polen și al sporilor ferigii. (< fr. intine) Vezi definitia »

ȘÁICĂ, șăici, s. f. (Înv. și reg.) Ambarcație fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor și al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka. Vezi definitia »

MEZENTERÍTĂ, mezenterite, s. f. (Med.) Inflamație a mezenterului. – Din fr. mésentérite. Vezi definitia »

TETRASULFÚRĂ s. f. sulfură a cărei moleculă conține patru atomi de sulf. (< fr. tétrasulfure) Vezi definitia »