Definita cuvantului manevră
MANÉVRĂ s. f. 1. manevrare. 2. (pl.) pregătire tactică a trupelor terestre sau a flotei în condiții asemănătoare cu cele de pe câmpul de luptă. 3. totalitatea operațiilor de compunere și de descompunere a treburilor, de conducere a unei nave etc. 4. parâmă la fixarea și manevrarea velelor, la legarea catargelor etc. 5. (fig.) uneltire, intrigă, mașinație. (< fr. manoeuvre)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manevră
lăurúscă (lăurúște), s. f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă. Vezi definitia »
COÁSĂ, coase, s. f. 1. Unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit. 2. Acțiunea de a cosi; timpul când se cosește. ♦ Recoltă de plante erbacee cosite. – Din sl. kosa. Vezi definitia »
ARTRÍTĂ, artrite, s. f. Boală care se manifestă prin inflamarea articulațiilor. – Fr. arthrite (lat. lit. arthritis, -itis). Vezi definitia »
MAGNETOSTÁTICĂ s.f. – V. magnetostatic (1) [DEX'98] Vezi definitia »
BRASIÉRĂ, brasiere, s. f. Obiect de lenjerie de copil sau de femeie, fără mâneci, care acoperă pieptul. [Pr.: -si-e-] – Din fr. brassière. Vezi definitia »