băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins). Vezi definitia »

zăplán (ză-plan) s. m., pl. zăpláni Vezi definitia »

DOLMÁN s. n. haină groasă și scurtă, îmblănită și împodobită cu brandenburguri, purtată de ofițeri. ◊ haină bărbătească căptușită cu blană. (< fr. dolman, germ. Dolman) Vezi definitia »

PRUSIÁN, -Ă, prusieni, -e, s. m. și f., adj. Prusac. [Pr.: -si-an] – Din fr. prussien. Vezi definitia »

tulipán, tulipáne, s.n. (reg.) 1. lalea. 2. crin galben. 3. bujor. Vezi definitia »