Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
târcoáță, târcoáțe, s.f. (înv.) 1. lucru de nimic. 2. târfă. 3. belea, pacoste. Vezi definitia »
MÁGMĂ s.f. 1. Masă lichidă din interiorul Pământului prin întărirea căreia se formează rocile eruptive. 2. (Med.) Masă gelatinoasă rezultată din necrozarea sau topirea unor țesuturi. [< fr. magma, cf. gr. magma – pastă]. Vezi definitia »
VINOTÉCĂ s.f. Colecție de vinuri. [Cf. fr. vinothèque]. Vezi definitia »
mirandolină, mirandoline s. f. (eufem.) țigancă. Vezi definitia »
Vasilică s. pr. denumire generică dată mielului care, în ajunul Anului Nou, potrivit uneri tradiții populare, îi aduce noroc celui ce îl atinge. Vezi definitia »