Definita cuvantului manieră
MANIÉRĂ s. f. 1. (pl.) fel de a se purta în societate; comportare corectă și cuviincioasă. 2. fel, mod, procedeu. ◊ ansamblu de procedee și mijloace de expresie caracteristice unui artist, scriitor etc. 3. afectare, artificialitate în stil. (< fr. manière)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu manieră
COBEÁLĂ, cobeli, s. f. Faptul de a cobi. – Cobi + suf. -eală. Vezi definitia »
TUMESCÉNȚĂ s. f. tumefacție. (< fr. tumescence) Vezi definitia »
BĂTEÁLĂ, băteli, s. f. Firele care se introduc cu ajutorul suveicii prin rostul firelor de urzeală, pentru a forma țesătura; bătătură (3). – Din bat (prez. ind. al lui bate) + suf. -eală. Vezi definitia »
păzeálă s.f. (reg.) 1. pază. 2. mâncare, gătită; rântaș. 3. (în expr.) a-i fi (cuiva) de păzeală = a fi grăbit. Vezi definitia »
CAROTÍNĂ s.f. Caroten. [< germ. Karotin, fr. carotine]. Vezi definitia »