CRESTĂTÚRĂ, crestături, s. f. 1. Semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură. 2. (La pl.) Procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc. – Cresta + suf. -ătură. Vezi definitia »

SALÍNĂ s.f. Complex de construcții, de instalații etc. destinate exploatării unui zăcământ de sare; mină de sare. [< fr. saline, cf. lat. salinae]. Vezi definitia »

oțopínă, oțopíne, s.f. (pop.) 1. mârțoagă, gloabă. 2. (fig.) femeie vulgară, mitocancă. Vezi definitia »

ERITROTOXÍNĂ s.f. Toxină care acționează asupra globulelor roșii. [Cf. fr. érxthrotoxine]. Vezi definitia »

PÍLĂ s. f. 1. dispozitiv din doi electrozi introduși într-un electrolit, care transformă energia dezvoltată de un agent chimic în energie electrică. ♦ ~ atomică = reactor nuclear; ~ electrochimică = pilă de curent continuu. 2. (fam.) protecție, sprijin dat cuiva de o persoană influentă; (p. ext.) persoana însăși. ♦ a avea ĕ = a se bucura de protecția cuiva. 3. picior intermediar între culeele unui pod, din zidărie, beton sau metal. (< fr. pile) Vezi definitia »