SIALODOCHÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului excretor al unei glande salivare. [Pron. si-a-. / < fr. sialodochite, cf. gr. sialon – salivă, dochos – care primește]. Vezi definitia »

BRIZÁNȚĂ s. f. Proprietate a unui exploziv de a fi brizant. – Din fr. brisance. Vezi definitia »

tagă s. f., g.-d. art. tagăi Vezi definitia »

TÚBĂ, tube, s. f. Instrument muzical de suflat din alamă, cu registru grav, format dintr-un pavilion larg, un tub răsucit și un mecanism de pistoane. – Din fr., lat. tuba. Vezi definitia »

FLORÉTĂ s.f. Armă albă, lungă, flexibilă, cu lama în patru muchii, fără tăiș, folosită în exercițiile de scrimă. ♦ Probă de scrimă care se practică cu această armă. [< fr. fleuret, după floare]. Vezi definitia »