FLAMÁND, -Ă, flamanzi, -de, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Flandrei. 2. Adj. Care aparține Flandrei sau populației ei, privitor la Flandra sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de flamanzi (1). – Din fr. flamand. Vezi definitia »

BEVELAND, ins. olandeze în M. Nordului, la gura de vărsare a Scheldei. Supr.: 90,6 km² (North B.) și 373 km² (South B.); c. 125 mii loc. Orașe pr.: Middelburg, Vlissingen. Relief jos de dune. Creșterea animalelor. Vezi definitia »

OARECẤND adv. (Înv. și reg.) 1. Cândva (în viitor), vreodată; oareșicând. 2. Cândva (în trecut), odinioară. – Oare + când. Vezi definitia »

SECÚND s.m. Ofițer pe o navă imediat inferior căpitanului și care îl poate înlocui pe acesta. [< fr. second, it. secondo, cf. lat. secundus]. Vezi definitia »

GLAND s. n. porțiunea terminală a penisului. (< fr. gland) Vezi definitia »