un fel de cabana (loc unde stau oameni cand merg la fan ) loc pentru odihna si pus mancare. Vezi definitia »

fertún, fertúni, s.m. (înv.) monedă cu valoarea unui sfert de marcă sau grivnă. Vezi definitia »

- Propun să fie definite ca „juxtanime” cuvintele care pot fi descompuse (nu după principiul despărțirii în silabe) în două sau mai multe cuvinte cu înțelesuri ferme cât mai aproape de formele neflexionate. – Exemple: in-cap-abil, cap-cană, par-ten-eră, aruncă-tură, far-mac-ie – P.S. Propun deasemenea, denumirea de forme juxtanimice pentru exemple cum ar fi: cot-cod-ace (Arghezi), cale-'n-dar (poetic) cât și pentru cele care, în ansamblu, ar căpăta anumite înțelesuri, în genul; în-cer-cat sau în-cur-cat(scuze!) – P.S.II Nefiind specialist, meseria mea fiind matematica, fizica, astronomia și (neatestat)filosofia, îmi cer scuze dacă din lipsă de informare bat la porți deschise. Al dvs.Prof.Gh.C.Dinulescu-Câmpina (tel.0752145670) Vezi definitia »

Un om care vede in viitor. Vezi definitia »

COMÚN, -Ă, comuni, -e, adj. 1. Care aparține mai multora sau tuturor; care privește sau interesează pe mai mulți sau pe toți; de care se folosesc mai mulți sau toți; obștesc. ◊ Drept comun = parte a dreptului care are aplicare generală (spre deosebire de dreptul care se aplică în domenii speciale). Criminal de drept comun = criminal care a comis o crimă obișnuită. Substantiv comun = substantiv care servește la indicarea obiectelor de același fel. Factor comun = număr cu care se înmulțesc toți termenii unei sume. Divizor comun = număr întreg care împarte exact mai multe numere întregi date. Multiplu comun = număr care e divizibil cu mai multe numere întregi date. Cel mai mic multiplu comun = cel mai mic număr întreg care se poate împărți exact prin mai multe numere întregi. Numitor comun = numitor care aparține mai multor fracții. An comun = an calendaristic. ◊ Expr. A face cauză comună cu cineva = a lua partea cuiva într-o chestiune sau într-o discuție. A nu avea nimic comun cu cineva (sau ceva) = a nu avea nici o legătură cu cineva, a fi străin de... A duce viață comună cu cineva = a trăi sub același acoperiș; a conviețui. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce aparține unei colectivități; ceea ce este alcătuit pe baze obștești. ◊ Loc. adv. În comun = laolaltă, împreună. 2. Obișnuit, normal, firesc; frecvent. ◊ Loc comun = idee cunoscută de toată lumea, lucru știut; banalitate. ◊ Expr. (Substantivat) A ieși din comun = a se prezenta ca ceva aparte, neobișnuit, deosebit de ceilalți. 3. Banal, de rând; de proastă calitate. – Din fr. commun, lat. communis. Vezi definitia »