ROMÂNÍSM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism. Vezi definitia »

SEMIDOCTÍSM s. n. Stare de semidoct; p. ext. cultură superficială. – Semidoct + suf. -ism. Vezi definitia »

PROHIBIȚIONÍSM s. n. Curent social care susține prohibiția (alcoolului). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. prohibitionnisme. Vezi definitia »

NEOROMANTÍSM s. n. Curent în literatura modernă și contemporană apărut ca o reacție de tip romantic împotriva naturalismului. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-romantisme. Vezi definitia »

RAȚIONALÍSM s.n. 1. Încredere în rațiune, în capacitatea acesteia de a cunoaște realitatea. 2. Concepție în teoria cunoașterii care consideră rațiunea drept unic izvor al cunoașterii, afirmând că necesitatea și universalitatea nu pot fi deduse din experiență, prin generalizarea ei, ci numai din rațiune, unde există independent de experiență, aprioric. [Cf. fr. rationalisme]. Vezi definitia »