GRAF s.n. (Mat.) 1. Reprezentare grafică a locului geometric al unei funcții. 2. Sistem de cupluri formate prin aplicarea unei mulțimi într-o a doua mulțime sau chiar în ea însăși. ◊ Teoria grafurilor = disciplină al cărei obiect îl constituie proprietățile topologice ale structurii grafurilor. [Pl. -furi. / < fr. graphe, cf. engl. graph(ic formula)]. Vezi definitia »

ELECTROENCEFALOGRÁF s.n. Aparat folosit în electroencefalografie. [< fr. électroencéphalographe]. Vezi definitia »

AEROGRÁF, aerografe, s. n. Pulverizator cu care se acoperă cu straturi de vopsea uniforme suprafețe mari ale unor desene, zugrăveli etc. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérographe. Vezi definitia »

ANEMOGRÁF, anemografe, s. n. Anemometru înregistrator. – Fr. anémographe (< gr.). Vezi definitia »

FARINOGRÁF s.n. Aparat care servește la înregistrarea rezistenței la frământare a unui aluat și capacitatea de hidratare a făinii. [< fr. farinographe]. Vezi definitia »