ochi s. m. invar. (adol., glum.) sân de femeie. Vezi definitia »

múșchi (múșchi), s. m. – Plantă (Bryophita). – Mr. musc’u. Lat. *muscŭlus, dim. neatestat de la muscus (Pușcariu 1139; Candrea-Dens., 1183; REW 5771), cf. it. muschio, musco (calabr. muschiu), sp., port. musgo (gal. musco). Ngr. μούσϰλια „mușchi” pare să provină din mr. Vezi definitia »

șúchi (-che), s. n. – Năucit, buimăcit, flușturatic. – Var. șuchet, șuchiat. Origine îndoielnică, cf. deșuchiat. După Pușcariu, Dacor., I, 243-4 și Scriban, din mag. süke(t) „surd”. – Der. șuchiană, s. f. (deșucheată, zănatică); șucheți, vb. refl. (a se zăpăci, a se deregla); șuchețenie, s. f. (nesăbuire, nesocotință, șmecherie). Cuvinte folosite în Mold. Vezi definitia »

DEDEOĆHI, n. pop. Ritual magic de vindecare a deochiului. /de + deochi Vezi definitia »

mehénghi (mehenghiuri), s. n. – 1. Piatră de încercare. – 2. (S. m.) Viclean, fățarnic, hoțoman. – Var. mehenchi, mehengler. Tc. mehenk, din arab. muhakk (Șeineanu, II, 256; Lokotsch, 1498), cf. ngr. μεέγγi, bg. mehenk. – Der. mehenghe, s. f. (fățarnică). Vezi definitia »