CONFORMÍSM s. n. Atitudinea conformistului; acceptare mecanică, necritică și supunere formală, docilă, neprincipială față de orice obiceiuri, idei, hotărâri etc. – Din fr. conformisme. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentísm s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme. Vezi definitia »

MANGANÍSM s. n. intoxicație cronică cu mangan. (< fr. manganisme) Vezi definitia »

OPORTUNÍSM s. n. 1. curent ideologic-politic (în mișcarea muncitorească) care promova ideea renunțării la mijloacele luptei revoluționare. 2. lipsă de conduită morală, de fermitate și de principialitate, urmărind satisfacerea intereselor personale; oportunitate (2). (< fr. opportunisme, rus. opportunizm) Vezi definitia »

MUZICALÍSM s.n. (Arte) Concepție artistică potrivit căreia muzica poate fi reprezentată pictural prin culori, arabescuri etc. [< fr. musicalisme]. Vezi definitia »