CUMULOVULCÁN s.m. (Geol.) Con vulcanic format prin suprapunerea alternativă a curgerilor de lavă cu îngrămădiri de blocuri și cenușă provenite din erupții. [< fr. cumulo-volcan]. Vezi definitia »

ARISTOFAN (c. 446-c. 386 î. Hr.), poet dramatic grec. Cel mai de seamă autor comic al antichității. Comediile sale (11 păstrate), remarcabile prin virulența satirică și bogata inventivitate verbală, constituie o izbutită frescă a vieții politice și sociale a timpului („Norii”, „Pacea”, „Lysistrata”, „Păsările”, „Broaștele”, „Adunarea femeilor”). Vezi definitia »

METATARSIÁN, -Ă adj., s. n. (os) al metatarsului. (< fr. métatarsien) Vezi definitia »

PERMIÁN, -Ă adj., s. n. (din) ultima perioadă a paleozoicului. (< fr. permien) Vezi definitia »

TROIÁN¹, troiene, s. n. 1. Îngrămădire mare de zăpadă adusă de vânt și așezată în formă de valuri sau de dune; nămete. ♦ P. gener. Morman, grămadă. 2. Întăritură primitivă făcută de popoarele antice, constând dintr-un dig lung de pământ, cu șanț de apărare. [Pr.: tro-ian] – Probabil din sl. trojanŭ. Vezi definitia »