slugér (-ri), s. m. – 1. Dregător, slujitor la curte, intendent principal al curții și al armatei, boier de rangul al treilea, titlu rămas onorific după 1738. – 2. Titlu de noblețe asimilat de Regulamentul Organic gradului de locotenent și sublocotenent. – Var. sulger, sulgear. Origine îndoielnică. Pare să provină de la slugă, cu suf. de agent -ar, fiind vorba într-un anumit fel de șeful servitorilor de la curte, cf. sb. služar „slugă”; var. ca la clucer, culcer. Der. de la sulgiu (Tiktin; Scriban) nu pare verosimilă și nu se justifică semantic. – Der. slugerie (var. sulgerie), s. f. (demnitate de sluger); slugereasă (var. sulgereasă), s. f. (nevastă de sluger). Din rom. provin sl. služarĭ și ngr. σλουτσιάρις (Meyer, Neugr. St., II, 78). Vezi definitia »

PORTCONTÁINER s. n. navă pentru transportul de mărfuri în containere. (< fr. porte-containers) Vezi definitia »

DIGGER DÍGĂR/ s. m. adept al curentului de extremă stângă din timpul revoluției burgheze din Anglia (sec. XVII), reprezentând interesele țărănimii sărace. (< engl. digger) Vezi definitia »

MODELIÉR, -Ă s. m. f. modelor. (< fr. modélier) Vezi definitia »

ȘALÁNGER s. m. sportiv cu care un campion își dispută locul întâi în cadrul unei noi ediții a întrecerii. (< engl., fr. challenger) Vezi definitia »