ZENÍT s. n. Punct de intersecție al verticalei locului cu sfera cerească, situat deasupra capului observatorului și opus nadirului. ♦ Fig. Culme, apogeu, înălțime. – Fr. zénith. Vezi definitia »

melcít, -ă, melcíți, -te, adj. (reg.; despre vite) ciunt de un corn; șut. Vezi definitia »

LĂFĂÍT, -Ă, lăfăiți, -te, adj. Comod, destins; în huzur, îmbelșugat. – V. lăfăi. Vezi definitia »

înnărăvít, înnărăvítă, adj. (reg.) obișnuit cu obiceiuri rele; nărăvit. Vezi definitia »

CERARGIRÍT s. n. Clorură de argint naturală, întrebuințată ca minereu de argint. – Din fr. cérargyrite. Vezi definitia »