STACOJÍU, -ÍE, stacojii, adj. De culoare roșu-aprins (ca a stacojului sau ca a racului fiert). [Var.: (reg.) stacoșíu, -íe adj.] – Stacoj + suf. -iu. Vezi definitia »

PLUTÓNIU s. n. element transuranic sintetic, radioactiv, obținut din uraniu. (< fr. plutonium) Vezi definitia »

flúviu (flúvii), s. m. – Apă curgătoare mare. Lat. fluvius (sec. XIX). – Der. fluvial, adj. (fluvial), din fr. Vezi definitia »

SIGÍLIU, sigilii, s. n. 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Fig. Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Var.: sigíl s. n.] – Din lat. sigillum. Vezi definitia »

STÍBIU s.n. Antimoniu. [Pron. -biu. / < lat. stibium]. Vezi definitia »