IBRIȘÍN, ibrișine, s. n. Fir de ață albă sau colorată, răsucită, din bumbac sau din mătase, înfășurat pe un sul subțire de carton și întrebuințat la cusut, la brodat sau la împletit. ◊ Expr. (Reg.) A-i trage (cuiva) un ibrișin pe la nas = a ironiza. ♦ Papiotă. [Var.: ibrișím s. n.] – Din tc. ibrișim. Vezi definitia »

IZOHALÍN, -Ă I. adj. cu salinitate constantă. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. (< fr. isohaline) Vezi definitia »

ARÍN, arini, s. m. Nume dat mai multor specii de arbori cu frunze ovale, dințate, și cu flori verzui-roșiatice, grupate în amenți (Alnus). [Var.: anín s. m.] – Probabil lat. * alninus (< alnus). Vezi definitia »

VACCÍN s.n. Preparat biologic care conține anumiți viruși atenuați și care este inoculat unui individ în scop preventiv sau curativ împotriva unei boli infecțioase sau virulente. ♦ Urmă lăsată pe corp de o vaccinare. [Pl. -nuri, -ne. / < fr. vaccin, cf. lat. vaccinus]. Vezi definitia »

ALGONKÍN, -Ă adj., s. m. f. (aborigen indian) din America de Nord ◊ (s. f.) limbă vorbită de algonkini. (< germ. Algonkin /indianer/) Vezi definitia »