FĂURĂRÍE² s. f. (Înv.) Mulțime de obiecte, de piese din fier; fierărie². [Pr.: fă-u-) – Faur² + suf. -ărie. Vezi definitia »

ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

INERȚÍE s. f. 1. stare de inactivitate, de pasivitate, indulgență, apatie. ♦ ~ uterină = lipsă de contracție și de retractare a mușchiului uterin după naștere. 2. proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de mișcare sau de repaus în care se află, atâta timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare. 3. proprietate a unui sistem fizico-chimic, sau tehnic de a reacționa slab, sau cu întârziere la acțiunea factorilor externi. 4. (fig.) tendința de a rămâne în activitate; indolență, apatie. (< fr. inertie, lat. inertia) Vezi definitia »

STIMULOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe folosirea stimulilor. (< stimul + -terapie²) Vezi definitia »

TABULÁȚIE s. f. tabulare. (< fr., engl. tabulation, lat. tabulatio) Vezi definitia »